Pe măsură ce ne aflăm într-un blocaj suplimentar, mini-proiecte de genul acesta din seria mea Arta de a vedea pot fi mari ruptori de plictiseală și vă pot oferi modalități de a vă perfecționa abilitățile.
Ori de câte ori faceți o fotografie, luați o decizie conștientă despre ce să lăsați și ce să lăsați în afara cadrului. Și ce lăsați, unde alegeți să stați și ce unghi alegeți … toate au o influență asupra modului în care o imagine va fi văzută și interpretată.
Această imagine a fost făcută în Glacier Bay, în Alaska, vara trecută. Cei mai mulți oameni, inclusiv eu, jocau pentru poziția împotriva balustradei pentru a obține „The Shot” al ghețarului în toată splendoarea sa magnifică, poate chiar să-l surprindă fătând - este o priveliște de văzut. Cu toate acestea, pentru mine, imaginea mult mai interesantă - și cea pe care sunt destul de sigură că ar fi trecut cu vederea de cei mai mulți - a fost dezvăluită făcând câțiva pași înapoi și luând o decizie conștientă de a include un element uman în scenă.
Îmi place felul în care compoziția este aproximativ împărțită în treimi: treimea superioară, ocupată de ghețar; secțiunea din mijloc, o mulțime de turiști; și primul plan, dezvăluind puntea umedă a navei. Puntea reflectă, de asemenea, oamenii din mijlocul cadrului. Este un tablou care poate vorbește despre relația umană cu lumea naturală. Cred că este rezonabil să afirmăm că această fotografie are ceva de spus, în
o modalitate pe care o imagine frumoasă a ghețarului luată din priveliștea căutată a balustradei nu a putut. Ca metaforă, imaginea ar putea sugera că ghețarul se topește printre oamenii din mijloc pentru a forma o baltă umedă. Mi se pare fascinant acest lucru.
Cred că este interesant să vedem cum putem folosi fotografia pentru a capta nu numai priveliști uimitoare, ci și ca mijloc de comunicare, o modalitate de a pune întrebări. Mi-am dat seama că o mare parte din munca mea se referă la relația umană cu pământul și mediul înconjurător. Când mă uit înapoi la imaginile pe care le-am făcut, în special în ultimii doi ani, văd această relație ca pe o temă recurentă, o temă care îmi va informa și va susține munca ulterioară, oriunde aș fi în lume.
• Alte articole din seria Arta de a vedea